Etimologie
- 1270 Benenus, Belynes, Belenjnes (probabil provenind din cuvantul maghiar bölény = zimbru, Bölényes indicând un loc unde erau frecventi zimbrii)
- 1332 sacerdos de villa Belenus
- 1441 libera civitas Belynes
- 1451 oppidum Belynes
Așezare
Din depresiunea Beiușului, municipiul Beiuș este cel mai mare oras străbatut de Crișul Negru, adăpostește multe așezări dintre care cea mai importantă este orașul Beiuș. Beiușul este unul din cele mai vechi orașe ale județului. Este situat în sud-estul județului Bihor la 62 km de Oradea, la poalele Munților Apuseni în Crișana. Beiușul se află pe unul din principalele culoare de circulație rutieră și de dezvoltare la nivel județean, fiind străbătut de DN 76 care face parte din E 79.
Istorie
Ca oraș a existat dinainte 1241, dovadă fiind că la 1241 se vorbește de un district al Beiușului complet pustiit de tătari în timpul invaziilor de la 1241–1246. În documentele din perioada 1291-1242 localitatea apare cu toponimele Benenus, Benens, Belenus, Voyuoda de Bivinis sau Belenyes, indicand o regiune cu zimbri. Până la începutul secolului al XX-lea s-a folosit mai mult denumirea de Binș (și continuă să fie numit așa în graiul regiunii).
Într-un document emis la 27 noiembrie 1413 de către episcopul Andrea Scolari a fost menționat faptul că la Beiuș exista o biserica cu hramul Sfânta Agatha „pe locul celei vechi”, care era a doua catedrală episcopală după cea de la Oradea.[3]
Documentele atestă că în secolul al XVIII-lea în orașul Beiuș și împrejurimi, înfloresc agricultura, meștesugurile, comerțul, astfel că spre sfârșitul secolului și începutul noului secol districtul Beiuș cuprindea un târg (Beiușul) și 72 de sate.
La sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost ridicată biserica română unită cu hramul Sf. Dumitru, sfințită în anul 1800 de episcopul Ignațiu Darabant.
Ceea ce a impulsionat în mod deosebit dezvoltarea orașului și ridicarea sa culturală a fost înființarea în 1828 de către episcopul Samuil Vulcan a unui gimnaziu român unit (greco-catolic), devenit în 1998 Colegiul Național „Samuil Vulcan”. Înființarea gimnaziului de la Beiuș a fost un eveniment de mare însemnătate pentru românii din Transilvania, deoarece a format intelectuali români care au devenit purtători ai emancipării culturale și politice a românilor transilvăneni.
La 27 noiembrie 1918, în localul Casinei Române a avut loc adunarea electivă a cercului electoral Beiuș-Vașcău, în care din ordinul Consiliului Național Român Central au fost aleși 5 delegați pentru Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, printre care și beiușenii Ioan Ciordaș și Ilarie Crișan.
După primul război mondial se impunea ca o necesitate redresarea economică a Țării Beiușului. Reforma agrară din 1921 a adus unele îmbunătățiri, contribuind la dezvoltarea relațiilor de producție capitaliste din agricultura și ameliorând situația materială a unei părți a țărănimii.
Perioada Dictatului de la Viena a fost dificilă pentru orașul Beiuș care, fiind situat în partea care netransferată Ungariei, a devenit reședință de județ, unde au fost mutate toate autoritățile și instituțiile județene, cu personalul lor. În plus, a trebuit să facă față unui mare număr de refugiați din zonele cedate (Ungariei), în condițiile în care orașul și locuitorii nu erau suficient de înstăriți. Cu toate acestea, în oraș existau comercianți, mici meseriași, cca. 236 funcționari, dispensar, spital precum și instituții publice: prefectura, primăria, judecătoria mixtă, comisariatul de poliție, percepția fiscală, garda financiară, ocolul silvic, oficiul PTT, spitalul de stat, gara CFR, regimentul 35 artilerie, biserici, școli. În oraș mai funcționau o sală de teatru, cinematograf, hotel, cămin de ucenici.
În data de 22 decembrie 1989 a avut loc o adunare populară de amploare în centrul orașului. Ca primar a fost desemnat inginerul Laurențiu Dale, iar în curând, prin formarea CFSN-ului, prin participarea reprezentanților partidelor politice noi sau reînființate și a organizației de tineret “Forum”, orașul a avut și for administrativ.
Obiective turistice
- S-au descoperit unele urme străvechi de locuire din paleolitic în toată depresiunea Beiușului, în peșterile de la Chișcău, Valea Sighiștelului, Recaș, Meziad, Câmpani. Pe Piatra Petranilor și la Meziad au fost găsite așezări neolitice fortificate. S-au descoperit unele urme străvechi de locuire din paleolitic în toată depresiunea Beiușului, în peșterile de la Chișcău, Valea Sighiștelului, Recaș, Meziad, Câmpani.
- În apropiere de Beiuș se află Stâna de Vale, Pietroasa, Padiș, Valea Sighiștelului, Vârtop-Arieșeni (Groapa Ruginoasă, Ghețarul de la Scărișoara), Lacul Vida.
- Peștera cu Cristale din Mina Farcu, în Roșia (la 20 km de Beiuș).
- Monumentul Eroilor Români din Al Doilea Război Mondial. Monumentul a fost ridicat din inițiativa unor veterani din cea de-a doua conflagrație mondială, la poalele unei coline din apropierea Beiușului. Acesta comemorează luptele purtate pentru eliberarea orașului în toamna anului 1944. Monumentul se distinge prin forma simplă și impresionează prin masivitatea sa. Pe postamentul de formă pătrată, din beton, se înalță o coloană din piatră, placată cu marmură albă, având o înălțime de 5 m. În partea superioară are o decorațiune specific militară. La mijlocul coloanei, pe lățimea sa, este săpat un text.
- Biserica română unită Sf. Dumitru, edificată la sfârșitul sec. al XVIII-lea, sfințită în anul 1800 de episcopul Ignațiu Darabant (din 1948 sediul unei parohii ortodoxe)
- Biserica ortodoxă din Deal, cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril (1784-1790), construită pe cheltuiala coloniei de negustori greci și aromâni
- Clădirile Colegiului „Samuil Vulcan”, ale Liceului Pedagogic, Casina Română
- Biserica romano-catolică (sec. al XVIII-lea)
- Ruinele unei biserici medievale (1413)
- Biserica reformată (1782)
Zone de agrement
Pădurea Delani, valea Crișului Negru și Valea Nimăieștilor, ștrandul termal